Viata unui Marketing Manager

Printre primele mele delegatii afara, a fost una care m-a marcat profund. Eram junioara si, la nici un an de la angajare, am fost impachetata profesional pentru Praga. Ce bucurie, ce fericire, ma duc in plina toamna pragheza si ma voi bucura de atmosfera Europei Centrale... Mda.

Prima chestiune care m-a lovit ca un upercut de stanga: aveam cazare la hotel de 5 stele, breakfast inclus, insa diurna era de doar 40 de euro/zi. Nici azi nu inteleg logica, daca o fi vreuna. Parca firma noastra devenise peste noapte un super-John organizational (apropo de postul anterior), cu gardul vopsit si cu buruieni in curte.

A doua chestiune care mi-a marcat definitiv trecerea de la copilarie la maturitate: nu m-a asteptat nimeni la aeroport, desi la noi ne calcam in picioare sa trimitem masini de intampinare, indiferent din ce filiala vine delegatu’.

In fine, primirea: apa si cafea. In Bucuresti, intai ospatam omul, sa isi revina dupa zbor, si apoi muncim – si muncim foarte serios. La Praga, nic. Restul delegatiei a fost exact ca si inceputul. Am muncit de m-am intors cu trei kilograme in minus, am putut pleca din firma spre oras doar dupa 18.30, serile mi le-am petrecut singura cuc in camera de hotel, mult prea stoarsa sa mai incerc sa vad mai mult decat Vltava pe intuneric.

Nu m-am asteptat sa am vacanta, dar speram sa am macar cateva momente sa vad frumusetea aia de oras. Nu a fost sa fie. Si, de fapt, in 90% din delegatiile ulterioare, nu a fost sa fie.