joi, octombrie 05, 2006

In delegatie

Printre primele mele delegatii afara, a fost una care m-a marcat profund. Eram junioara si, la nici un an de la angajare, am fost impachetata profesional pentru Praga. Ce bucurie, ce fericire, ma duc in plina toamna pragheza si ma voi bucura de atmosfera Europei Centrale... Mda.
Prima chestiune care m-a lovit ca un upercut de stanga: aveam cazare la hotel de 5 stele, breakfast inclus, insa diurna era de doar 40 de euro/zi. Nici azi nu inteleg logica, daca o fi vreuna. Parca firma noastra devenise peste noapte un super-John organizational (apropo de postul anterior), cu gardul vopsit si cu buruieni in curte.
A doua chestiune care mi-a marcat definitiv trecerea de la copilarie la maturitate: nu m-a asteptat nimeni la aeroport, desi la noi ne calcam in picioare sa trimitem masini de intampinare, indiferent din ce filiala vine delegatu’.
In fine, primirea: apa si cafea. In Bucuresti, intai ospatam omul, sa isi revina dupa zbor, si apoi muncim – si muncim foarte serios. La Praga, nic. Restul delegatiei a fost exact ca si inceputul. Am muncit de m-am intors cu trei kilograme in minus, am putut pleca din firma spre oras doar dupa 18.30, serile mi le-am petrecut singura cuc in camera de hotel, mult prea stoarsa sa mai incerc sa vad mai mult decat Vltava pe intuneric.
Nu m-am asteptat sa am vacanta, dar speram sa am macar cateva momente sa vad frumusetea aia de oras. Nu a fost sa fie. Si, de fapt, in 90% din delegatiile ulterioare, nu a fost sa fie.

Comentarii:
Buna seara,


Intr-adevar din afara pare ceva extraordinar sa ai o astfel de slujba ...visul multora, realitatea este ca uneori este cumplit, inclusiv in aceste minunate delegatii ... dar in acelasi timp iti ofera satisfactii extraordinare.
Poate ar fi bine sa stie cei doritori de "putere" si despre aceste lucruri frumoase de care ai parte, faptul ca cunosti oameni de prin toate partile globului, personalitati, culturi si cutume diferite, stil de viata ... vizitezi locuri pe care altii le vad doar la tv ... acestea pe de o parte. Dar sa amintim de satisfactiile profesionale, cum este sa vezi ca ai pus un produs pe raft, ca de la luna la luna vanzarile cresc, ca oamenii apreciaza acest produs in care tu crezi si este rodul muncii tale si a echipei evident ...
Parerea mea este ca sunt multe satisfactii, multe frustrari , impliniri si neimpliniri ... dar toate acestea la un loc ne fac sa fim puternici. Puternici in orice conditii ...adica si atunci cand suntem "la pamant"...
 
Am cunoscut oameni de afaceri si oameni obisnuiti in foarte multe tari. Amintirea cea mai trista o am vis-a-vis de cehi: aere de superioritate fata de romani desi in afara de ceha nu prea vorbesc decat germana (unii varstnici) si engleza (elevii si studentii). Angajatul ceh ? O superlepra care tot ce stie este sa-si incalzeasca strachina cu mancare fix la aceeasi ora la pauza de pranz , sa-si recite drepturile si fisa postului (daca i-ai facut-o mai putin completa decat era cazul). Dupa ce am vazut ce le poate pielea angajatilor din Cehia brusc mi-am dat seama ce angajati excelenti am in Romania! In rest ce sa spun -orasul vechi merita vazut dar si pe asta probabil l-a ridicat curtea imperiala austriaca datorita asediului turcesc al Vienei... In concluzie cred ca daca stai un week-end pe strazile centrale ale Pragai eu nu vad vreun motiv sa mai vrei sa revii vreodata.
 
Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]





<< Pagina de pornire

This page is powered by Blogger. Isn't yours?

Abonați-vă la Postări [Atom]