miercuri, septembrie 27, 2006

Costs and Benefits

Una dintre cele mai dorite meserii este, macar in Bucuresti, cea de om de marketing - si nu oricum, ci de director. Explicatii sunt multe. Marketing Managerii ocupa cam 25% din ultima pagina, cea de mondenitati, din Viva. Unii dintre ei (ele) dau interviuri despre mobila, toale, pantofi si restaurante in reviste ca Unica sau Tabu. Altii conferentiaza la Zilele Biz sau la Marketing 360. Cu totii au, insa, sansa de a face o meserie spectaculoasa: (teoretic) creeaza produse / oferte , aleg canale de distributie si, cel mai important, "fac" branduri, comunica cat mai BTL si creativ... Fara indoiala, meseria este senzationala. Iar eu cred ca este cu atat mai frumoasa cu cat produsele sunt mai non-comerciale si trebuie sa dai dovada de multa creativitate, dar si de cunoastere temeinica a strategiilor. Unii au ajuns foarte repede sus in top. Erau anii '90, nu se stia nimic despre domeniu, oamenii cresteau odata cu piata. Restul, se chinuie acum prin facultati, fac masterate, se leaga prin contract de firma pentru un MBA cu aceiasi profesori din ASE... si asteapta sa creasca incet, eventual sigur. Ce ziceti insa de costurile carierei de Marketing Manager? In primul rand, lipsa totala de timp. Nu lipsa de timp, ci TOTALITATEA absentei timpului pentru sine. 12 ore zilnic la munca - egal 14 ore din 24 lipsa din viata copilului tau, care are doar o copilarie. Week-end-urile in strainatate, atat de invidiate din afara - egal nici nu vezi Big Benul, caci ai drum fluent aeroport-firma-hotel-firma-aeroport. Nu te duci de distractie in delegatie, nici pentru turism... In al doilea rand, eroziunea intelectuala, la fel de sigura ca si cresterea salariului. Cati dintre cei din tagma au citit in ultimul an macar o carte de beletristica mai serioasa decat "Jurnalul lui Bridget Jones" sau decat "Alchimistul"? Nu mai vorbesc ca nu este timp de citit carti de specialitate, desi le cumpar cu asiduitate de pe Amazon... las', compensez cu trainingurile, nu?! Ar mai fi si un al doilea, si un al treilea rand, dar eu nu ma refer aici nici la snobi, nici la parveniti, nici la mincinosii corporatisti... ci la cei de la care chiar inveti meserie, asa cum mi-a spus cineva in comentarii. Toata viata mi-am dorit cariera. Cred, insa, ca trebuie sa incep sa invat sa ma gandesc si la viata pur si simplu.

Comentarii:
Putini recunosc ca succesul are si bube... Continua, succes!
 
Buna seara,

Imi face placere sa citesc ce scrii, intr-adevar este foarte real ce povestesti tu despre viata profesionala a unui om de marketing... cel putin eu traiesc ceea ce povestesti. Nu stiu ce varsta ai tu, eu ma consider la inceput de cariera ... in marketing si incerc sa imi vad si de viata personala, depun eforturi "psihice" sa fac aceasta separare ... desi oriunde as fii, orice as vedea ma duce cu gadul la marketing ...tot ce ne inconjoara, inclusiv noi suntem rezultatul unor actiuni de marketing.

Referitor la ce scrie un alt anonymous .." putini recunosc ca succesul are si bube.." Eu cred ca intotdeauna are bube ... si vor ramane cicatrici, toti discutam de fericire si calea de mijloc, de echilibru ..." sa ridice mana sus" cel care la gasit si poate are buna credinta sa ne impartaseasca si nou "secretul".... intotdeauna tindem catre mai mult, suntem critici cu noi insine ...si asa mai departe.

Astept si eu in continuare sa ne impartasesti din trairile si experientile tale ... uite un mijloc de ralaxare si de regasire in acelasi timp.
Succes!
 
Catre Anonymous si mai scurt, si mai lung... multumesc de aprecieri, voi continua. Succesul poate fi obtinut numai prin sacrificiu - indiferent de domeniu. Keep in touch!
 
ai dreptate, ma regasesc atat de bine in ce spui tu. jobul si pasiunea pentru marketing ajung sa ne copleseasca la un moment dat.si cu cat ti-e mai drag produsul, cu cat crezi mai mult in el, cu atat devii mai incrancenat. singura mea evadare este blogul personal, total aiuristic, fara cap si fara coada. un loc unde ma joc atunci cand am chef si ma detasez de treburile de la job.ti-am descoperit blogul din pura intamplare si mi-a placut, felicitari. o sa te mai vizitez.
 
Draga Anca, da-mi linkul catre blogul tau, mi-ar face placere sa te cunosc si eu.
VMM
 
Ca si Anca...din link in link am ajuns la tine si prima reactie dupa doua posturi a fost : Trebuie sa te pun in feedreader :)

Intreabre : merita oare tot sacrificiul asta pe care il facem in detrimentul timpului petrecut cu prietenii, familia ? Personal incerc sa separ cat mai bine jobul de viata persoanal dar nu iese intotdeauna.

Cand esti pasionat de ce faci nu te poti opri cand se termina programul.

Felicitari pt Blog..continua
 
ti-am spus ca o sa ma intorc sa te vizitez..nu chiar ca in bancul acela in care sotul ii spune sotiei ca se duce sa isi cumpere tigari si s-a intors dupa 25 ani :)..mai devreme putin. :)
cand ti-am scris commentul chiar am simtit nevoia sa iti vorbesc, nu l-am scris pentru a-mi promova blogul. nu fac branding personal.acum, asta e, as fi ipocrita sa nu dau adresa, cand tu mi-ai cerut-o.
mie imi plac mult experientele de mkt despre care scrii tu..I'll be back :)
 
poate sunt putin pe langa ;) .. dat mie mi se pare ca brandurile sunt "facute" de agentiile de publicitate care sunt contractate de compania ta. De altfel si comunicarea BTL si "creativa" .. directorul de marketing tre sa aiba doar "coaie" sa aprobe .. ceea ce intre noi fie vorba ... nu prea sunt "coaie" pt asa ceva. Daca te deranjeaza limbajul meu imi cer scuze ... si sper ca aici se spun lucrurilor pe bune .. nu e vorba de un glamour sau snobism si altele ... nu?
 
Nu, in mod normal, nu agentiile fac brandul. Acum, intre teorie si practica este o cale destul de lunga, dar care este respectata mai degraba in cazul firmelor cu adevarat vizionare - atunci cand fondatorii au avut un vis, de genul sa fim cei mai inovativi, iar intreaga companie urmeaza acest drum...
 
Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]





<< Pagina de pornire

This page is powered by Blogger. Isn't yours?

Abonați-vă la Postări [Atom]