joi, noiembrie 23, 2006
Mama din marketing
Fetita mea me-a spus ieri la telefon sa ii cer voie sefului meu sa ma lase acasa, sa mai stau cu copilul meu. Iar daca este rau si nu ma lasa, sa ii spun ca ma doare burtica si ca fetita mea ma va trata; si, oricum, ea are nevoie de mine.
Am inchis telefonul cu mana rigida si cu capul golit de orice idei pentru marea sedinta care urma. Stiu ca cei mici sunt un pic santajisti, dar nu ma pot opri sa ma intreb cum sa fac sa stau mai mult cu ea, fara sa imi periclitez jobul si pozitia pentru care am trudit atatia ani.
De curand, la unul dintre parteneri, am aflat ceva care m-a infiorat cumplit - un angajat a vrut sa lipseasca de la o mare reuniune, caci avea programare la medic - iar bossul i-a spus sa vina medicul la ei in companie sa il consulte!
Ma intreb in ce lume traim, de acceptam rutine de peste 10 ore / zi si ne batem pentru ele? Nu sunt o demagoaga si nu mi-as lasa niciodata pozitia in care am ajuns ca sa devin o casnica. Insa sunt momente in care laudele pentru succesul echipei mele nu pot umbri reprosul fetitei mele. Insa facem si noi, eu si tatal ei, tot ce putem. Asa, departe de a fi perfecti.
# publicat de Viata unui Marketing Manager : 6:36 p.m.
Comentarii:
<< Pagina de pornire
Copii nostri merita tot ce este mai bun, iar daca ai sefi care nu inteleg acest lucru , atunci nu te merita nici ei .
Sunt niste gunoaie .
Iti spune asta un tata , care si-a lasat copilul pe locul doi dupa businessul de zi cu zi , dar care nu pune mai presus de viata de familie a angajatilor sai , afacerea firmei .
O viata avem si nu merita sa ne batem joc de ea pentru niste bani pe care oricum noi ii facem si nu ei ne fac pe noi .
Dan
Sunt niste gunoaie .
Iti spune asta un tata , care si-a lasat copilul pe locul doi dupa businessul de zi cu zi , dar care nu pune mai presus de viata de familie a angajatilor sai , afacerea firmei .
O viata avem si nu merita sa ne batem joc de ea pentru niste bani pe care oricum noi ii facem si nu ei ne fac pe noi .
Dan
# publicat de 
: 11:43 a.m.
: 11:43 a.m.
Buna seara tuturor,
Si cum sa facem sa nu ajungem in aceasta situatie, de care eu personal ma tem cumplit?
Constat ca aman acest moment, de a deveni mama .. am inceput sa urc pe acea scara minunata a succesului, cred eu ca atunci cand voi fi "sus" voi avea parte de mai multa siguranta si putere sa fac lucrurile asa cum vreau ... inclusiv sa am timp pentru familia mea.
Cu consideratie,
Ionela
Si cum sa facem sa nu ajungem in aceasta situatie, de care eu personal ma tem cumplit?
Constat ca aman acest moment, de a deveni mama .. am inceput sa urc pe acea scara minunata a succesului, cred eu ca atunci cand voi fi "sus" voi avea parte de mai multa siguranta si putere sa fac lucrurile asa cum vreau ... inclusiv sa am timp pentru familia mea.
Cu consideratie,
Ionela
# publicat de : 10:27 p.m.
: 10:27 p.m.
Sarut mina Ionela,
am meu junior este cresut de la virsta de un an de socrii mei .
Stau la vreo 30 km de orasul unde locuim.
Ca tata implicat in afacere nu am suferit foarte mult stiind ca este ingrijit de niste Oameni , profesori amindoi .
Cel mai mult sufera sotia mea si pentru el a decis sa renunte la o slujba mai bine platita , dar care ii consuma mult timp si sa treaca spre o slujba mai slab platita , dar care in citiva ani sa ii ofere mai mult timp pentru copil .
CRed ca rolul mamei in viata unui copil este mai important decit cel al tatalui .
Cel putin in primii ani din viata .
Iar in viata nu poti sa fii cu toate si trebuie sa alegem .
Si iti garantez ca trebuie sa alegi ca primul loc sa fie ocupat de fata ta .
Ce pierzi ?
O pozitie de manager si niste bani , care teoretic iti asigura un trai .
Ce pierde fata ta si cum poti sa iti dai seama ce pierde ?
O prietena , medic , imi spunea acelasi lucru zilele trecute.
Zicea : " Ce folos ca pot sa ii cumpar sunca de 20 RON kg , inloc de parizer !" .
Daca ceea ce faci zi de zi nu este in favoarea fetei tale dupa o perioada determinata si scucrta de timp , atunci pozitia ta nu valoreaza mult.
Citi ani stai pe o asemenea pozitie ?
Nu cunosc prea bine viata de manager in companie mare , dar din cele citite si vazute pe la unii care au lucrat prin cele din domeniul medical , pot sa spun ca nu merita .
Si asta spuneai si tu prin unele posturi . Vezi iesirile .
Te-ai gindit vreodata sa incepi ceva in care sa iti poti permite sa spui fetei tale ca mergi acasa oricind iti da telefon si este important sa simta dragostea ta in acel moment ?
Dan
am meu junior este cresut de la virsta de un an de socrii mei .
Stau la vreo 30 km de orasul unde locuim.
Ca tata implicat in afacere nu am suferit foarte mult stiind ca este ingrijit de niste Oameni , profesori amindoi .
Cel mai mult sufera sotia mea si pentru el a decis sa renunte la o slujba mai bine platita , dar care ii consuma mult timp si sa treaca spre o slujba mai slab platita , dar care in citiva ani sa ii ofere mai mult timp pentru copil .
CRed ca rolul mamei in viata unui copil este mai important decit cel al tatalui .
Cel putin in primii ani din viata .
Iar in viata nu poti sa fii cu toate si trebuie sa alegem .
Si iti garantez ca trebuie sa alegi ca primul loc sa fie ocupat de fata ta .
Ce pierzi ?
O pozitie de manager si niste bani , care teoretic iti asigura un trai .
Ce pierde fata ta si cum poti sa iti dai seama ce pierde ?
O prietena , medic , imi spunea acelasi lucru zilele trecute.
Zicea : " Ce folos ca pot sa ii cumpar sunca de 20 RON kg , inloc de parizer !" .
Daca ceea ce faci zi de zi nu este in favoarea fetei tale dupa o perioada determinata si scucrta de timp , atunci pozitia ta nu valoreaza mult.
Citi ani stai pe o asemenea pozitie ?
Nu cunosc prea bine viata de manager in companie mare , dar din cele citite si vazute pe la unii care au lucrat prin cele din domeniul medical , pot sa spun ca nu merita .
Si asta spuneai si tu prin unele posturi . Vezi iesirile .
Te-ai gindit vreodata sa incepi ceva in care sa iti poti permite sa spui fetei tale ca mergi acasa oricind iti da telefon si este important sa simta dragostea ta in acel moment ?
Dan
# publicat de : 7:08 p.m.
: 7:08 p.m.
Toti au un scop in viata - EU N-AM
"Cu ceva timp in urma, ii faceam o vizita la spital unei tinere de numai 23 de ani proaspat promovata in functia de dir financiar la o mare companie si care avea acasa 2 copii mici. Tocmai i se spusese ca sufera de un cancer incurabil datorat stresului excesiv (vezi si cazul lui Raluca Stroescu). In timp ce ii strangeam mana incercand sa gasesc cuvinte pentru a o alina, am uzit-o strigand: << Ce n-as da sa ma pot duce acasa sa schimb un scutec murdar >>."
Oare scopul nostru ii sa murim pentru ... pentru CE?. Multi dintre noi ne tinem cu ambele maini de o scara pe care am apucat sa o urcam fie din intamplare fie la recomandarea cuiva iar cand am ajuns in varf, istoviti ne dam seama ca nu ii sprijinita de zidul corespunzator. Ca sa avem grije de noi ii nevoie de un soc (un preinfact), ca sa ne amintim de cei dragi ii nevoie de un soc (o moarte a unui parinte etc.), ca sa iubim cu adevarat ii nevoie de un soc (o despartire); traim numai din socuri.
Eu inca incerc sa-mi raspund la intrebarea: Care ii cel mai important lucru pentru mine, pe care daca l-as face, mi-ar aduce sadisfactie in viata?.. Inca nu am un raspuns exact .. incepe sa se contureze ceva dar nimic concret inca.
Eu inca nu inteleg de ce oameni se plictisesc de copilarie si se grabesc sa creasca... iar apoi tanjesc iar sa fie copii; ca isi pierd sanatatea pentru a face bani... iar apoi isi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea. Faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici in prezent nici in viitor; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait. De ce nu pot sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin; "
*) Ideea acestui comentariu nu imi apartine ci reprezinta punctul de vedere a lui Stephen Covey redat in capodopera sa: Managementul timpului pe care v-o recomand cu mare drag.
Trimiteți un comentariu
"Cu ceva timp in urma, ii faceam o vizita la spital unei tinere de numai 23 de ani proaspat promovata in functia de dir financiar la o mare companie si care avea acasa 2 copii mici. Tocmai i se spusese ca sufera de un cancer incurabil datorat stresului excesiv (vezi si cazul lui Raluca Stroescu). In timp ce ii strangeam mana incercand sa gasesc cuvinte pentru a o alina, am uzit-o strigand: << Ce n-as da sa ma pot duce acasa sa schimb un scutec murdar >>."
Oare scopul nostru ii sa murim pentru ... pentru CE?. Multi dintre noi ne tinem cu ambele maini de o scara pe care am apucat sa o urcam fie din intamplare fie la recomandarea cuiva iar cand am ajuns in varf, istoviti ne dam seama ca nu ii sprijinita de zidul corespunzator. Ca sa avem grije de noi ii nevoie de un soc (un preinfact), ca sa ne amintim de cei dragi ii nevoie de un soc (o moarte a unui parinte etc.), ca sa iubim cu adevarat ii nevoie de un soc (o despartire); traim numai din socuri.
Eu inca incerc sa-mi raspund la intrebarea: Care ii cel mai important lucru pentru mine, pe care daca l-as face, mi-ar aduce sadisfactie in viata?.. Inca nu am un raspuns exact .. incepe sa se contureze ceva dar nimic concret inca.
Eu inca nu inteleg de ce oameni se plictisesc de copilarie si se grabesc sa creasca... iar apoi tanjesc iar sa fie copii; ca isi pierd sanatatea pentru a face bani... iar apoi isi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea. Faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici in prezent nici in viitor; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait. De ce nu pot sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin; "
*) Ideea acestui comentariu nu imi apartine ci reprezinta punctul de vedere a lui Stephen Covey redat in capodopera sa: Managementul timpului pe care v-o recomand cu mare drag.
# publicat de : 9:32 p.m.
: 9:32 p.m.Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire
Abonați-vă la Postări [Atom]